(mamei mele)
sunt copilul ce-ai fost mai bogat cu un vis
eşti femeia ce-ncepe să-mi crească sub tâmple
suntem Ianus cu-o faţă spre timpul ucis
şi cu alta privind spre ce e să se-ntâmple
ca-ntr-un mise-en-abîme suntem mame-copii
eu - în pântecul tău - am în mine urmaşi
nici nu ştiu de-i a ta sau a mea astă zi
suntem mame ce cresc din copiii rămaşi
din fetiţa de-atunci ai pe frunte mirări
mie mi-a mai rămas o lumină sub pleoape
aşezăm un răspuns în tăcute-ntrebări
când copiii ce-am fost vin în noi să se-adape
uneori mă visez cum îţi cresc dintre sâni
tu cu lacrimi mă uzi şi îmi spui că sunt ploi
şi ascult peste ani cum smerită îngâni
despre îngeri tăcuţi aşezaţi între noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu