Vezi, Flu? E primăvară!
Păsările de pe umeri te privesc ciudat: nu-ţi mai doreşti zboruri? Ele sunt pregătite să te ridice prin aerul proaspăt al dimineţii până sus, sus de tot, hăăăt în vârful puiului de cireş care se înalţă cale de... doi metri deasupra pământului.
Apa musteşte în lutul moale şi desenează peste el fire de iarbă pe care le învaţă să crească.
Iar lutul fierbe cum fierbea demult mustul pe care ţi-l dădea bunica, să-ţi coloreze obrajii. Cerul se înalţă tot mai mult şi aşteaptă zboruri. Aşa că, lasă fluturii să zboare!
Cum, care fluturi? Crezi că nu ştiu ce făceai astă-iarnă, în serile lungi şi mohorâte? Ori nu ştiu cine mi-a consumat toate culorile şi m-a lăsat, în miez de iarnă, doar cu albul întins al zăpezii?
Hai, Flu, deschide-ţi sufletul şi lasă fluturii să zboare!
A venit primăvara!
