după iarna aceasta mai vine o iarnă
dar în loc de zăpezi vor fi îngeri căzuţi
să le-ntindem smeriţi câte-un loc să se-aştearnă
când coboară în noi temători şi tăcuţi
s-adunăm din noroi sfinţii şterşi şi himerici
să le dăm sfiiciuni şi culori înapoi
rânduit aşezaţi pe pereţi de biserici
să privească zâmbind la copiii din noi
înviaţi şi senini vor rămâne-n icoane
arcuindu-şi mirări în priviri de părinţi
noi vom fi lângă ei doar tăcute coloane
lumânări care ardem pios şi cuminţi
după iarna aceasta mai vine o iarnă
în copiii ce-am fost s-o primim ca pe-un dar
să lăsăm albul ei de lumini să se cearnă
peste zidul din noi preschimbat în altar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu