Din fiecare
poveste pe care o spunem, păstrăm - întotdeauna - o parte doar pentru noi. De
teamă că, neînțelegând-o, cineva ne-ar putea întina povestea. Asemeni
fluturilor care, de teamă să nu le ude roua polenul de pe aripi, se trezesc mai
târziu, pierzând o bună parte din răsărit.
Poate și de
aceea, uneori, ne înțelegem mai greu unii pe alții. Și pentru că nu poți iubi ceea ce nu cunoști,
ne iubim mai puțin.
Le rămâne
îngerilor noștri sarcina să împlinească ceea ce noi, oamenii, nu putem. Trebuie
doar să credem în ei.
Și pentru că 1
Iunie este aproape, e din nou vremea poveștilor. Și avem, din nou, dezlegare la
îngeri.