miercuri, 31 martie 2010

de înviere. şotron

credinţa se născuse într-un vis
şi mai purta, de-aceea, somn pe gene
lăsase geamul visului deschis
ca îngerii s-o vadă şi s-o cheme

în raiul lor de dincolo de nori
la un şotron imaginat prin stele.
se pogorau, din curcubeu, culori
trăgând şi carul mare după ele

şi se făcea că îngeri de lumini
purtau pe umeri triste linişti mute
şi răstigniţi pe crucile de vini
spălau păcate grele. când tăcute,

înalte zboruri plânse de durere
vegheau din cer o nouă înviere.

miercuri, 24 martie 2010

de primăvară

Tăcerile mele sunt peşti. Unele au solzi negri în care se cuibăreşte întunericul. Altele au solzi portocalii în care lumina îşi reflectă strălucirea.
Mi se plimbă printre gânduri cum se plimbă peştii în acvariu printre plantele care îşi ţin rădăcinile sub pietriş. Să nu le ia apa.
Rădăcinile gândurilor mele nu au pietriş să le fixeze. Se desprind şi umblă aşa, haihui, prin lume, prin te miri ce locuri.
Primăvara, locurile lumii sunt fertile şi îmi tot răsar gânduri pe unde nici nu visam.
Ultima dată le-am văzut sub fereastra de la bucătărie. Plăpânde şi parfumate, cu poftă de viaţă şi încărcate de culori. Le crescuseră petale.
Tăcerile mele se plimbă printre ele cu solzii transformaţi în elitre. Acum sunt gâze.

marți, 16 martie 2010

păi, da

Din cele şase lucruri imposibile în care ai putea crede înainte de micul dejun, eu cred în cel de-al patrulea.

Şi cred în el, în orice moment al zilei m-aş afla.


Nu am fost niciodată de partea lui Ben-Ardun.

Sigur, pe paşă l-am urât din start, că-şi ţinea supuşii în sărăcie, nevoiţi să-şi vândă prietenii-animale pentru a trăi.

Dar, dacă tot hotărâse că e singura şansă de a-şi hrăni copiii, Ardun trebuia să fie consecvent. Eu nu pot gândi: l-am ucis pe El-Zorab pentru că nu-l puteam lăsa altcuiva, îl iubeam prea mult. Mie asta-mi sună: mă iubesc prea mult, ca atare îl vreau pentru mine.

De aceea zic. Cel de-al patrulea lucru imposibil în care ar fi bine să credem: animalele pot vorbi. Trebuie doar să ne străduim puţin să le auzim.

Aşa, poate s-ar fi găsit cineva să-l întrebe pe El-Zorab dacă doreşte să trăiască. Fie şi departe de Ben-Ardun.


Şi, da, tocmai am văzut-o pe Alice.


duminică, 7 martie 2010

jurnal

Oricât încerc să-mi spun că e doar un anotimp, primăvara mă răscoleşte de fiecare dată cu energiile ei. Parcă din lutul care sunt dau mlădiţe. Iar în locurile de unde ele pornesc rămân goluri. Şi bunicul îmi lasă un gol pentru că se trezeşte în mine şi pleacă să-şi lucreze pământul. După ce mai plantez un pom, carnea mea se reaşază ca plăcile tectonice după un cutremur.

În primăvara aceasta am plantat şase pomi.