Mărţişor

(primăvară cu îngeri)

Martie: alb (zăpezi, ghiocei, lumină, îngeri...)
Aprilie: învieri (grădini, lumânări, credinţe, îngeri...)
Mai: zboruri (fluturi, cărăbuşi, vise, îngeri...)
*
Ştiu când greşesc.
Uneori sunt prea exaltată şi vorbesc prea mult. Într-un târziu îmi dau seama că vorbesc singură. Atunci mă sperii şi mă adun de pe lângă cei pe care îi iubesc. Mă chircesc în mine. Ghemuită, îmi aşez fruntea pe genunchi ca un fetus contractat în mamă. Şi văd ca orbii, în interior. E frumos cel care e bun. Nu mai contează grămada de carne. Doar sufletul.
Alteori mă aşez în forme. Cum aşeza mama aluatul când făcea prăjituri. Forma mea are aripi. Ca un înger. Îmi lipesc pe obraji zâmbete decupate din pozele vechi, de pe vremea când legănam păpuşa. Apoi îmi cos petice pe unde m-am rupt. Pe suflet, mai ales.
Şi învăţ să tac.
*
Ştiaţi că nimic nu e mai puternic decât iubirea? Că timpul se zbate inutil, indiferent în ce sens curge? Ştiaţi că trupul e doar o haină şi că sufletele ştiu asta cel mai bine şi tocmai de aceea se găsesc mereu? Îmi culeg, de regulă, învăţămintele din cărţi şi din viaţă. Şi totuşi. Ieri am văzut „Strania poveste a lui Benjamin Button”. După mine, acest film ar trebui predat la şcoală.