Poveste

Priveşte-n cer şi spune-mi: curge sânge?
Că-mi picură-asfinţitul din privire
Şi, atârnată-n lacrima ce plânge,
Nu pot s-aştern zăpezi peste iubire.

Nu mai aprind –la noapte – carul mare!
De-acum păstrez făclii doar pentru tine
Şi sufletul mi-l strâng căuş din care
Să-ţi dau să sorbi ce-a mai rămas din mine.

Mi se topeşte carnea ca de ceară
Mă scurg uşor pe-o filă de poveste
Şi-aştept să vii să mă citeşti spre seară
Când luna-şi suflă-argintul în ferestre.

Eu am să pun să-ţi pregătescă tronul.
Când vii, nebunul ne va da de ştire
Iar îngerii vor da – din ceruri – tonul
Şoptitelor poveşti despre iubire.