vineri, 25 aprilie 2008

fluturi

Lepidopteră tăcută deşirând pe aripi fâşii de curcubeu, sufletul meu îşi odihnea zborul pe arcuirea tâmplelor tale, frecându-şi picioarele de gândurile ce îşi aşteptau întruparea.
Ştiam dinainte ce urma să rosteşti şi îţi răspundeam cu zbateri de aripi. Câte una pentru fiecare cuvânt de-al tău, ca o zvâcnire de împliniri timpurii, la ceas de – încă
preludiu.
Atâtea zbateri... şi pulberea de pe aripi prefăcută în alte zboruri decât ale mele. Dorinţă de nemurire sădită în trup atât de efemer! Culorile-mi cădeau de pe aripi conturând sentimente... şi roşu... atât de mult roşu! Rană sau iubire. Zbateri...
Doar aripile te uimeau! Fără ele eram un biet vierme ce se târâie la picioarele lumii.
Trecute pulberi, aripi dezgolite. Amintiri... eram din nou cocon şi aveam timp să-mi împlinesc toate visele... să-mi crească alte aripi acoperite de alte pulberi deşirând culori din curcubeu. Să pot zbura din nou pe fruntea ta, uimindu-te cu alte zboruri!
Ce bine că e încă noapte! Mai pot visa...

Niciun comentariu: