Noi

Ne imbracasem sufletu-n cuvinte
Si ne-mbatau cuvintele din noi.
Imi amintesc c-aveam, pe umeri, aripi
Si inserari, pe frunte, amandoi...

Traisem, zei, pe partea ta de lume!
Cand m-am intors, putin, in lumea mea
In rastignita zilei inserare
Se rasturnase cerul... si curgea...

Mai port si-acum o neagra nemurire,
Dar m-ai gonit din coltul tau de rai
Cand am lovit, cu pietre, in iubire...
Caci eu am fost, o data, Lorelei...

In noaptea grea, zambeste luna plina.
Schimb nemurirea mea, pentru uitare,
Si-ntreg pamantu-mi pare o clepsidra
Prin care curge cerul greu, in mare.

Acum, mi-arunc iubirea-n Groapa Bingen
Iar eu ma-ntorc in tristul meu firesc...
Dar am mai vrut sa te ating o data
Si sa-ti mai spun, o data, "te iubesc"...