marți, 17 iunie 2008
Eu nu mai scriu
Eu nu mai scriu. De astăzi plâng cuvinte
ce n-am avut răgaz să le aştern
pe frunţi de cruci şi de icoane sfinte
şi-n albe ierni, zăpadă să le cern.
Deschid sub gene porţi de curcubeie
şi nasc lumini din care să cioplesc
o lacrimă-bărbat şi-un plâns-femeie
oglinzi-fântâni în care să privesc.
Eu nu mai scriu. Rămâne albă foaia
când prind contur cuvintele mă dor
sub cerul meu se-adăposteşte ploaia
că îngerii-au plecat sub cerul lor.
Întoarsă spre-o aducere aminte
eu nu mai scriu, ci lăcrimez cuvinte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ştiu că poţi ţine un secret
cică
şi lui Dumnezeu îi vine uneori
să scrie
iar pentru că-i place mai mult
să ne intuiască reacţiile
ne acoperă uneori
cu zăpadă sau ploaie
să nu ştie exact
dacă plângem din dragoste
Mulţumesc pentru semn, Mircea. Am intrat şi eu pe blogul tău şi am citit câteva poezii. Am fost încântată. Când timpul îmi va permite, o voi mai face.
Trimiteți un comentariu