joi, 31 ianuarie 2008

Simti si tu, nu-i asa? E ca o rasuflare calda, care te invaluie. Nu conteaza ca e inca iarna, nici gerul nu conteaza si nici daca ar ninge nu ar schimba nimic. Miroase a lumina. Simti si tu, nu-i asa?
In fiecare an e la fel: lumina si sarbatoare. Ziua Intampinarii...
Incerc sa ma intampin si eu, dar unde? Unde sa ma caut, ca nu stiu cum, parca m-am pierdut pe drum, de mine. Unde sunt eu, cea de atunci si cine sunt eu, cea de acum? Al cui e chipul care ma priveste din apele fantanilor din mine?
In fiecare an, cand miroase a lumina, incerc sa ma regasesc. Dar unde sa ma caut? Poate pe ulitele vacantelor de vara, sa iau in brate copila cu ochii mari si parul obraznic, prins in codite, si sa incerc sa-i vindec ranile din genunchii sufletului. Imi amintesc ca se lovise dar nu-i acordasem prea mare atentie, atunci... probabil inca mai asteapta, cu manutele intinse, sa fie luata in brate.
Sau, poate, sa caut adolescenta cu fruntea visatoare, pe banca de sub castani. Dar care adolescenta? Cea cu gropite pe obraji de zambet sau cea de "dupa", cu roua in priviri? Ca parca-mi amintesc de o tradare... tradarea castanilor. Si, daca o gasesc, ce sa-i spun? Pe ea nu o mai pot lua in brate, ca pe un copil... ea era, deja, "om mare"...
Nici pe mine, cea de acum, nu prea stiu unde sa ma regasesc. Poate printre lacrimi si zambete... intre lumina si intuneric, deopotriva... ca atunci, la hotarul dintre noapte si zi, cand am venit pe lume.
Asa ca, vezi? M-am pierdut. M-am pierdut pe mine, de mine. Atunci, cum as putea sa te mai am pe tine?
Simti si tu, nu-i asa?

Niciun comentariu: