ghiocei

 Deși făcuți după același tipar, suntem atât de diferiți.

La fel și anotimpurile: toate primăverile au păsări, flori și fluturi. Doar că alții, de fiecare dată. 

Cum aceeași carte poate spune povești diferite, după vremea în care o citești. Când ești copil, contează acel final cu ”fericiți până la adânci bătrâneți”, indiferent câți zmei și balauri s-au pus de-a curmezișul poveștii. Apoi, pe măsură ce copilul rămâne doar în tine și ”omul mare” devine tot mai mare, înțelegi cât de important este parcursul poveștii: să știi, să faci, să cunoști și să deții adevărul. Și tot trece timpul. Iar când tu, ”omul mare”, obosești de atâtea dureroase adevăruri, parcă te-ai întoarce la povești. Și parcă ai mai strecura în ele zborul unui fluture ori culorile unei flori din primăverile trecute. Și gândești, asemeni copilului de odinioară, că dacă finalul este cu ”fericiți până la adânci bătrâneți”, cartea se închide cu un zâmbet.

Ei sunt ghioceii acestei primăveri.