Oricât încerc să-mi spun că e doar un anotimp, primăvara mă răscoleşte de fiecare dată cu energiile ei. Parcă din lutul care sunt dau mlădiţe. Iar în locurile de unde ele pornesc rămân goluri. Şi bunicul îmi lasă un gol pentru că se trezeşte în mine şi pleacă să-şi lucreze pământul. După ce mai plantez un pom, carnea mea se reaşază ca plăcile tectonice după un cutremur.
În primăvara aceasta am plantat şase pomi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu