Uitasem cum e să pășești, cu tălpile goale, prin iarbă. Azi am restabilit, cumva, legătura cu pământul. Și, dacă orice moment poate fi un bun început, atunci să fie acesta Începutul!
"Când te bântuie tristeţea, Când pierzi toate, Când te doare, Când te-nşfacă gerul vieţii, Sub furtuni, sub ani, sub vânt, - Să zâmbeşti cu nepăsare E cea mai înaltă artă Dintre câte-s pe pământ."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu