”Cine nu-l poate iubi până la absurd n-are niciun rost să se mai încurce cu el”, afirmă - referindu-se la Dumnezeu - cel care nu poate vorbi despre fericire decât ”din auzite”. (Emil Cioran - Lacrimi și sfinți)
"Când te bântuie tristeţea, Când pierzi toate, Când te doare, Când te-nşfacă gerul vieţii, Sub furtuni, sub ani, sub vânt, - Să zâmbeşti cu nepăsare E cea mai înaltă artă Dintre câte-s pe pământ."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu