de primăvară

Tăcerile mele sunt peşti. Unele au solzi negri în care se cuibăreşte întunericul. Altele au solzi portocalii în care lumina îşi reflectă strălucirea.
Mi se plimbă printre gânduri cum se plimbă peştii în acvariu printre plantele care îşi ţin rădăcinile sub pietriş. Să nu le ia apa.
Rădăcinile gândurilor mele nu au pietriş să le fixeze. Se desprind şi umblă aşa, haihui, prin lume, prin te miri ce locuri.
Primăvara, locurile lumii sunt fertile şi îmi tot răsar gânduri pe unde nici nu visam.
Ultima dată le-am văzut sub fereastra de la bucătărie. Plăpânde şi parfumate, cu poftă de viaţă şi încărcate de culori. Le crescuseră petale.
Tăcerile mele se plimbă printre ele cu solzii transformaţi în elitre. Acum sunt gâze.