Dezlânat. N-am folosit de multă vreme acest cuvânt, dar e primul care mi-a venit în minte după ce am ascultat Discursul. Ce să zic, Dumnezeu să binecuvânteze America, dar să binecuvânteze întreaga noastră biată planetă, că mie mi s-a făcut, cumva, frică. Parcă nu mă simt ”safe”, mai pe limba lor. Am hotărât, totuși, că mă înșel, că sunt cusurgie și perfecționistă, că cer prea mult de la toată lumea și, recunoscându-mi aceste defecte, să încerc să mă bucur de cele patru zile în care am ”liber la citit”. Căutând prin bibliotecă, am frunzărit, puțin, ”Război și pace” și iată-l pe Boris declarând că nu știa de expediția de la Boulogne, a lui Napoleon și nu auzise de Villeneuve: ”Aici, la Moscova, noi ne ocupăm mai mult de oaspeți și de bârfă, decât de politică. Habar n-am de toate astea și nu știu ce să cred.” Hmm… Moscova zilelor noastre are și alte preocupări...
Aceste zile, mi s-a părut mai adevărat ca niciodată proverbul ”Când înțeleptul chibzuiește, nebunul nu stă nici el degeaba.”
Justificări, argumente, înregistrări, acuzații, revendicări, răzbunări.
Parcă nu mai am răbdare să ascult. M-aș întoarce la povești...
"Când te bântuie tristeţea, Când pierzi toate, Când te doare, Când te-nşfacă gerul vieţii, Sub furtuni, sub ani, sub vânt, - Să zâmbeşti cu nepăsare E cea mai înaltă artă Dintre câte-s pe pământ."